Piața recrutării de forță de muncă din afara Uniunii Europene a intrat, în 2026, într-un regim complet nou. Ordonanța de urgență nr. 32/2026, publicată în Monitorul Oficial pe 27 aprilie și aplicabilă integral din 7-8 august 2026, reorganizează de la zero modul în care lucrătorii din state terțe ajung pe piața muncii din România — și îngustează drastic marja de manevră pentru structurile de tip leasing de personal sau muncă temporară, atunci când vine vorba despre această categorie de lucrători.
Principiul central: relația directă, fără intermediere ulterioară
Nucleul reformei este simplu de rezumat, deși efectele lui sunt ample: lucrătorul din afara UE trebuie să presteze muncă exclusiv pentru angajatorul care a inițiat recrutarea și care și-a asumat, în fața statului, răspunderea pentru condițiile de muncă, salarizare și integrare ale acestuia.
Documentele de fundamentare ale ordonanței sunt explicite pe acest punct: proiectul legislativ a exclus deliberat posibilitatea ca un lucrător recrutat prin acest mecanism să fie ulterior „pus la dispoziția” unui terț printr-un contract de muncă temporară. Guvernul a respins expres, în faza de amendamente, propunerea de a permite agențiilor de muncă temporară să opereze în acest regim, motivând că arhitectura ordonanței presupune „existența unui raport de muncă direct între lucrătorul străin și angajatorul care își asumă răspunderea juridică pentru recrutare, integrare și condițiile de muncă” și că includerea contractului de muncă temporară „ar contraveni opțiunii deliberate a proiectului de a nu permite furnizarea către terți a lucrătorilor din state terțe”.
Cu alte cuvinte: mecanismul de leasing de personal — funcțional pentru lucrătorii deja aflați legal în România sau pentru cei din UE — nu mai este o rută valabilă pentru aducerea inițială a unui lucrător non-UE pe piața muncii românești prin acest regim. Motivul invocat oficial ține de abuzurile constatate anterior: recrutări fără corespondență reală între calificări și post, inducerea în eroare a lucrătorilor privind condițiile reale de muncă, comisioane ilegale și externalizarea unor costuri nepermise către muncitori.
Autorizarea agențiilor de plasare: bariere financiare serioase
Pentru agențiile care continuă să funcționeze ca intermediari în etapa de recrutare (nu de punere ulterioară la dispoziție), OUG 32/2026 introduce, pentru prima dată într-un cadru unitar, un regim strict:
- Autorizare obligatorie de la ANOFM (Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă), valabilă 2 ani, cu posibilitate de prelungire pe perioade succesive de 2 ani.
- Garanție financiară de 75.000 EUR, pentru autorizarea de a plasa până la 250 de străini, cu o majorare de 50.000 EUR pentru fiecare tranșă suplimentară de 250 de lucrători. Garanția se constituie fie ca depozit la Trezoreria Statului, fie printr-o scrisoare de garanție bancară emisă de o instituție de credit din România.
- Activitate limitată strict la ocupațiile din Lista ocupațiilor deficitare și numai pe baza ofertelor ferme de locuri de muncă depuse de angajatori înregistrați.
- Interdicție absolută de a percepe orice sumă de la lucrătorii străini — comisioane, tarife, taxe, garanții sau depozite. Contravaloarea serviciilor de plasare poate fi facturată exclusiv angajatorului, printr-un contract de prestări servicii.
- Garanția este destinată să acopere eventuale costuri de repatriere, cazare, hrană sau sprijin pentru lucrători aflați în situații de vulnerabilitate, precum și amenzi sau obligații neexecutate ale agenției. Dacă e executată parțial sau total, trebuie reîntregită într-un termen limită, sub sancțiunea pierderii autorizației.
Ruta alternativă: angajatorul care recrutează direct
Ordonanța lasă deschisă și o a doua cale, pentru angajatorii care nu vor să lucreze prin agenție: autorizare proprie, direct de la ANOFM, condiționată de:
- constituirea unei garanții financiare de 1.000 EUR per lucrător străin (depozit la trezorerie sau scrisoare de garanție bancară);
- minimum 24 de luni de activitate efectivă într-un domeniu compatibil cu ocupația pentru care se solicită forța de muncă;
- un număr mediu de minimum 50 de salariați în anul anterior.
Practic, legiuitorul a construit un filtru dublu: fie treci printr-o agenție solid capitalizată și autorizată, fie dovedești tu, ca angajator, o anumită masă critică și stabilitate operațională înainte de a fi lăsat să recrutezi direct din state terțe.
Digitalizare totală prin WorkinRomania.gov.ro
Toate procedurile — înregistrarea angajatorilor, autorizarea agențiilor, depunerea ofertelor ferme, cererea unică pentru viza de lungă ședere D/AM2 — se desfășoară exclusiv online, prin platforma WorkinRomania.gov.ro. Autorizațiile sunt emise electronic, semnate cu semnătură electronică calificată, iar angajatorii înregistrați, agențiile autorizate și angajatorii autorizați direct sunt înscriși automat în registrele corespunzătoare (R.A.S., R.A.P.S., R.A.A.).
Vechiul aviz de angajare emis de IGI a fost eliminat; în loc de acesta, sistemul funcționează prin cererea unică, viza D/AM1 sau D/AM2 și o taxă de stat de 300 EUR — mult sub costurile de tip „dosar plus taxă de aviz” din regimul anterior, deși costurile reale ale unei recrutări (salariu, cazare, transport, onorariul agenției) rămân, evident, separate.
Calendarul aplicării: două straturi
Reforma nu a intrat în vigoare dintr-o dată, în integralitate:
- 27 aprilie 2026 — data publicării, de când produc efecte primele prevederi (interdicția taxelor către lucrători, cadrul general).
- Până la 7 august 2026 — prevederile privind cererea unică se aplică exclusiv pentru înregistrarea angajatorilor și autorizarea agențiilor, precum și pentru testarea platformei electronice; nu se pot depune încă cereri efective de ședere pe acest circuit nou.
- Cererile de aviz de angajare sau detașare depuse înainte de 27 aprilie se soluționează conform legislației vechi, la fel și cererile de drept de ședere pe termen lung depuse până la 31 decembrie 2026.
- Contingentul anual de lucrători noi admiși pe piața muncii pentru 2026 este de 90.000 (HG 1169/2025), față de 100.000 în 2025.
Sancțiuni
OUG 32/2026 are propriul sistem de contravenții (art. 42-43), cu amenzi care merg, în funcție de fapta constatată, de la 5.000 la 30.000 lei — frecvent aplicate per lucrător străin plasat sau încadrat ilegal. Câteva exemple concrete: 15.000-30.000 lei pentru angajatorii care nu notifică absența nemotivată a unui lucrător mai mult de 3 zile lucrătoare, încetarea contractului sau o situație de pericol/exploatare; 20.000-30.000 lei pentru agențiile care aduc lucrători fără autorizație ANOFM.
Ce înseamnă practic pentru piața de recrutare non-UE
Efectul net al ordonanței este o restructurare a segmentului de recrutare internațională: modelul de agenție care recrutează, obține avizul/viza și apoi „pune la dispoziție” lucrătorul unui beneficiar — clasicul leasing de personal — nu mai este fezabil pentru prima admisie a unui lucrător din state terțe pe piața muncii românești. Rămân valabile:
- Recrutarea de către o agenție autorizată, urmată de angajare directă la beneficiarul final (angajatorul care a solicitat forța de muncă și care apare ca atare în oferta fermă și în contractul individual de muncă).
- Recrutarea directă de către angajator, fără agenție, dar cu autorizare proprie și garanțiile aferente.
- Leasingul de personal / munca temporară rămâne o soluție viabilă doar pentru lucrători deja aflați legal în România, cu drept de muncă activ — nu ca vehicul de aducere inițială din state terțe.
Pentru agențiile mici sau mijlocii, bariera de 75.000 EUR (plus obligațiile de raportare continuă și de conformare pe toată durata raportului de muncă) este semnificativă și va determina, probabil, o consolidare a pieței în jurul unui număr mai mic de jucători capitalizați corespunzător.
